Inspiratie

Summer dream

Totul a început într-o zi însorită de vară a anului 2008, când ne-am cunoscut întâmplător. După primele zilele pline de discuţii interminabile, despre absolut orice, împărtăşind unul altuia tot ce făceam, tot ce gândeam sau simţeam, deveneam tot mai fermecaţi unul de celălalt.

După patru luni de relaţie, cu prilejul Crăciunului, am primit în dar un superb inel, însă abia după alte două luni, cu ocazia Sfântului Valentin, mi s-a oferit cel mai frumos cadou, o cerere în căsătorie.

Era o seară liniştită, în intimitatea căminului în care locuiam deja împreună, alături de un pahar de vin, când iubitul meu m-a întrebat, şoptit, la ureche: „vrei să fii soţia mea?”. A fost ziua în care ne-am declarat unul altuia dorinţa de a ne petrece întreaga viaţă împreună.

Am început pregătirile de nuntă prin organizarea logodnei, la sfârşitul lunii februarie, când am sărbătorit momentul unui nou început, o nouă viaţă, alături de rudele apropiate şi de prietenii noştri dragi.

Având la dispoziţie timp suficient pentru pregătirile de nuntă (un an), am decis să facem tot posibilul pentru ca nunta noastră să fie una memorabilă, să fie aşa cum am visat-o dintotdeauna.

Primul pas? O şedinţă foto!

Am avut norocul să cunoaştem o echipă de fotografi profesionişti, care ne-au ajutat din toate punctele de vedere şi de care am fost extrem de mulţumiţi. Locul ales pentru pozele noastre de logodnă a fost deosebit de romantic, şedinţa foto având loc pe un câmp plin de maci şi un pahar de vin roşu.

Când visezi la o nuntă ca în basme şi la o rochie de prinţesă în care să străluceşti, poţi fi destul de nehotărâtă în ceea ce priveşte alegerea rochiei perfecte.

Am zărit pentru prima dată rochia pe care urma să o port în ziua cea mare, la târgul de nunţi Expomariage din Cluj-Napoca.

Odată rochia aleasă, accesoriile au fost mult mai simplu de achiziţionat. Voalul a fost şi el un element important, chiar dacă l-am purtat doar pe parcursul cununiei religioase. Pantofii i-am cumpărat cu puţin timp înainte de nuntă, având noroc să găsesc o nuanţă de crem care se asorta perfect cu rochia de mireasă.

Am ţinut cont şi de câteva obiceiuri, astfel că în ziua nunţii am purtat ceva împrumutat – cerceii, care erau superbi şi care au completat la perfecţie întreaga ţinută, am purtat, de asemenea, ceva vechi – o agrafă de păr, precum şi ceva nou – rochia în sine, respectiv ceva albastru – jartiera de pe picior.

În ceea ce priveşte părul, am optat pentru o coafură simplă, dar completată de un accesoriu din pene albe, care mi-a conferit un aer elegant şi sofisticat.

Verighetele le-am ales împreună cu iubitul meu, optând pentru un model simplu, o combinaţie de aur alb şi galben.

Vineri, 18 iunie 2010, a fost ziua cununiei noastre civile, şi chiar dacă ziua a început cu o ploaie măruntă, starea noastră de spirit a fost extraordinară, buna noastră dispoziţie menţinându-se pe durata întregii zile.

Nunta. S-a desfăşurat într-o zi fantastică de vară, atât de luminoasă şi de caldă ca şi dragostea noastră.

Am început ziua de sâmbătă, 19 iunie 2010, cu un puternic sentiment de nerăbdare, dar şi de linişte şi de relaxare în acelaşi timp.

În jurul prânzului, am plecat spre salonul de înfrumuseţare, pentru coafură şi machiaj, după care am fost aşteptată de cele cinci domnişoare de onoare care urmau să mă ajute la ultimele pregătiri. Ele au purtat rochii identice ca model, dar de culori diferite, împrăştiind un aer de veselie în jurul meu, fiecare moment unic al acelei zile fiind imorta- lizat de fotografii prezenţi lângă noi.

La sfârşitul pregătirilor am zărit în oglindă o mireasă pe cât de frumoasă, pe atât de emoţionată şi iradiind de fericire.

Rareş a plecat încă de la primele ore ale dimineţii la casa părinţilor lui, pentru a se pregăti în voie, urmând a ne revedea abia în biserică, la oficierea cununiei religioase.

La biserică am avut parte de o atmosferă de basm, mirele, împreună cu toţi nuntaşii, mă aştepta în incinta bisericii, eu fiind condusă spre altar de tatăl meu, în faţa noastră intrând cele cinci domnişoare de onoare şi cele cinci micuţe domnişoare care aveau în mâini coşuleţele cu petale de trandafiri pe care le presărau, mergând, încet, înaintea mea. Întreaga ce- remonie mi-a indus o stare de emoţii profunde. La ieşirea din biserică ne aştepta o cutie de satin alb cu cinci minunaţi porumbei albi, pe care, împreună cu soţul meu, i-am lansat şi i-am privit cum se înalţă spre cer într-o atmosferă de poveste.

Petrecerea? Un loc impresionant prin eleganţă, bun-gust şi stil, chipuri luminoase, zâmbete, un tort care a copleşit prin frumuseţe, muzică, distracţie, fericire...Cum ar putea fi o petrecere atunci când în sală sunt 80% tineri?

Totul a culminat cu o lună de miere extraordinară, care a ţinut din iunie până în august şi care a cuprins, printre multe altele, şi vizitarea frumoasei Veneţii.

19 iunie 2010 este ziua pe care, cu siguranţă, nu o vom uita întreaga viaţă, iar acum, la un an de la acea splendidă zi, putem să spunem, simplu, că ne iubim, că suntem plini de viaţă şi că suntem la fel de îndrăgostiţi ca la început!

Foto: www.orsolyaschuster.ro

Text: Mona Chereji (mireasă)

 

 

Taguri:

de Andrei Popa, 14.07.2011

Articole asemanatoare